sâmbătă, 15 decembrie 2012

Poezie 14: Metamorfoza

Scrijelind cu fir de nou


Tot ceea ce am uitat,

Am să mă fac diapazon

Al clinchetului tău uzat...



Am să mă sparg pentru lumină

În mii de răpitoare stele

Şi-apoi, doar pentru... vină,

Am să ţes... cuburi din ele...



Am să mă-ntind prin părul aspru

Al galbenului tău de miere,

Am să-ţi devin iubit sihastru

Al cerului tău plin de stele...



Am să fiu izvorul tău de sfere

Şi-n spaţii alb abstractizate,

Am să mă desfășor ca ele,

Prin puncte vid subliniate...



Am fost să fiu,

Am să mă scurg în timp,

Am fost eu totul,

Însă acum sunt doar… nimic.




Niciun comentariu: