Curiozitati 3: Curiozitati asiatice ... de primavara ...

Pentru ca, in sfarsit, dupa atata amar de iarna, ne putem bucura de primele raze de soare primavaratice si de primele sarbatori din acest sezon, m-am gandit ca o surpriza placuta ar fi o colectie de Bonsai infloriti...



Fiti putin sinceri...cati dintre dumneavoastra stiau ceva despre Bonsai, lasand la o parte ceea ce am observat cu totii in filmele "Karate kid" sau stiu si eu ce alte productii cinematografice asiatice?Raspunsul poate vi se pare stanjenitor,privind la frumusetile din fotografiile expuse,asa ca,pentru a va veni in ajutor,va ofer o scurta lectie despre acest tip de arta asiatica (multimiri Wikipedia si celor ce completeaza articolele de acolo).




Bonsai (în japoneză: 盆栽, însemnând aproximativ "grădinărit în tavă") este arta şi ştiinţa de a creşte plante şi arbori miniaturali, prin creşterea acestora forţată în spaţii mult mai restrânse decît sunt necesare în mod natural dezvoltării lor, prin conducerea şi tăierea adecvată a ramurilor şi prin hrănire minimală cu apă şi îngrăşăminte.



Arborii cresc într-o formă estetică, care sugerează de cele mai multe ori vârstă înaintată, deşi impresia de îmbătrânire nu este falsă deoarece mulţi arbori bonsai sunt realmente bătrîni, dar arătând aceasta în forma lor miniaturală.



Este demn de remarcat că străvechea artă şi ştiinţă penjing, originară din China continentală, este foarte similară, deşi a fost menită expunerii arborilor în aer liber. Totodată, penjing este mult mai veche decât arta bonsai-ului, fiind în acelaşi timp precursoarea şi sursa de inspiraţie pentru japonezi, respectiv pentru coreeni.



Schiţe şi desene a unor arbori crescuţi în ghivece, având câteodată roci sau alte elemente decorative, aparent fiind utilizaţi pentru scopuri decorative, au fost descoperite în mormintele Egiptului antic şi au fost datate ca fiind mai vechi de 4,000 de ani.



Este de asemenea cunoscut că în Asia, caravanele transportau frecvent în vase arbori de diferite specii şi dimensiuni. Aceşti arbori erau surse de chimicale utilizate medicinal de către vindecătorii caravanelor atât pe traseul urmat, cât şi în locurile în care caravana oprea.



Arta modernă a bonsai-ului este originară din China, fiind veche de cel puţin 2,000 de ani. A fost denumită iniţial penzai (盆栽) şi a fost scrisă utilizând aceleaşi sistem de caractere Hanzi (dialect chinezesc), care a generat şi caracterele Kanji (dialect japonez) de mai sus.



A fost adus în Japonia de către ambasadorii imperiali japonezi de pe lângă curtea imperială a Chinei, cândva între secolele al 7-lea şi al 9-lea. În perioada Kamakura, arbori penjing, care aminteau de perioada Heian, au fost reprezentaţi în anumite suluri pictate şi documente. Ulterior, în perioada Muromachi, peijing s-a dezvoltat în Japonia în direcţii diferite



Întocmai ca în cazul unei grădini japoneze, realizarea şi delectarea de a avea un bonsai presupunea simţ artistic, care este cunoscut sub numele de "Wabi-sabi".



Oricum, plăcerea de a avea acces la un arbore bonsai a fost limitată pentru foarte mult timp doar la membrii unei anumite trepte a ierarhiei sociale, atât în China, dar şi în Japonia. În perioada Edo, a devenit posibil ca mulţi daimyo, samurai, comercianţi, orăşeni şi alte categorii sociale să aibă privilegiul de a admira sau de a poseda un bonsai.



În această epocă de lărgire fundamentală a accesului la bonsai, meserii îngust specializate, precum meşteri olari de vase bonsai, şi-au făcut apariţia. Se presupune că numele de bonsai a început a fi folosit tot atunci.



Stilul japonez (sau estetica bonsai) în concepţie japoneză este centrată pe principiul "cer şi pământ" într-un singur vas. Cele două forţe, considerate complementare, apar echilibrate într-un arbore bonsai de calitate, adică shin-zen-bi ori adevăr, esenţă şi frumuseţe.



Arborii care sunt subiectele preferate ale şcolii japoneze sunt pinul, ulmul, arţarul, wisteria japoneză, jneapănul şi laricea, respectiv caisul floral şi cireşul floral. Toate aceste plante sunt crescute afară, fiind aduse în tokonoma doar cu ocazia unor evenimente deosebite, mai ales pentru a evoca sezonul de maximă frumuseţe a acestor bonsai.



Toate plantele bonsai realizate în stil japonez trebuie să releve spiritul esenţial al plantei folosite şi, indiferent de ocazie, trebuie să redea naturaleţe şi, în nici un caz, intervenţia umană.



Conform esteticii chinezeşti, arborele trebuie să surprindă esenţa şi spiritul naturii prin realizarea de contraste.



Filosofic, artistul chinez este influenţat de principiul Dào, mai exact de dualismul Yin şi Yang, conceptul conform căruia Universul ar fi guvernat doar de două forţe primare opuse, dar complementare.



Inspiraţia şcolii chineze vine nu doar de la natură, dar este influenţată şi de literatură, poezie şi de artele vizuale, folosind concepte estetice similare principiilor filozofiei dualismelor.



La nivelul artistic cel mai înalt, valoarea penjing este perfect similară cu valorile poeziei, caligrafiei, picturii şi artei grădinăritului.



Un bonsai nu este genetic o plantă pitică, ci este o plantă normală, arbust sau arbore, care prin limitarea spaţiului de "locuit", dublată de o atentă tăiere a rădăcinilor şi ramurilor, la care se adaugă o anumită conducere a creşterii plantei devine un exemplar pitic al speciei.



Este de remarcat că orice bonsai nu este mai puţin sănătos sau activ ca exemplarele similare crescute liber în natură.



O dovadă simplă de "normalitate" este proporţia florilor unui bonsai.



Dimensiunile florilor unui arbore sau arbust bonsai (la fel ca ale celor penjing) sunt întotdeauna "normale", deoarece în ciuda miniaturizării trunchiului, ramurilor şi frunzelor unui bonsai, florile nu pot fi pitice.



Daca sunt ingrijiti bine, bonsaii pot vor trai si cateva sute de ani, devenind mosteniri de familie.



Exista doua tipuri de bonsai: tropicali si de climat temperat.



Din tipul bonsailor tropicali fac parte: Ficus, Serissa sau Bougainvillea. Acestia nu sunt capabili sa se adapteze la temperaturi scazute, drept urmare este obligatorie protejarea lor impotriva frigului.



In schimb, bonsaii de climat temperat (Artar, Ienupar etc.)sunt rezistenti la temperaturi mai scazute, insa din cauza radacinilor ce se afla la suprafata pamantului necesita o protectie pe perioada lunilor geroase.



Trebuie retinut ca, din cauza necesitatii copacelului de a se adapta unui mediu de viata impus,acesta consuma mai multa apa decat celelalte plante, uneori fiind nevoie si de cate trei udari pe zi.



De asemenea, lumina trebuie sa se propage uniform asupra copacelului; altfe,acesta trebuie rotit la 180 grade in perioade regulate de timp,pentru ca toate ramurile sa se dezvolte in mod egal.



Caci, intr-adevar, in fuctie de felul in care copacelul este udat sau de modul in care lumina este distribuita,cat si de tipul de "tunsoare" aplicata acestuia, Bonsaiul ia forma dorita...



Astfel,existe o multitudine de tipuri de bonsai,caci ,din considerente matematice luam in calcul numarul de plante ce pot deveni bonsai,apoi felurile in care acestia sunt crescuti,vom constata ca... avem nenumarate variate...



Palmieri stilizati...



... cactusi ...



... salcami ...







... azaleea ...



Sper ca v-a facut placere...