Crăciunul meu

De curând, am fost întrebată de un copil dacă și eu cred în Moș Crăciun. Nu am știut ce să îi răspund… probabil pentru că, deși mă bucur nespus în dimineaţa de Crăciun, când sub bradul pe care l-am împodobit cu aceeași bucurie, găsesc “ceva de la Moșu’”, cred că de mult aceasta sărbătoare a reprezentat pentru mine altceva…


Ceea ce gândeam i-am și răspuns, pentru că, în opinia mea, a fi sincer cu un copil este cel mai nobil lucru pe care i-l poţi oferi:

“Crăciunul nu este Moș Crăciun, nu este nici bradul împodobit, nici cadourile, nici masa bogata. Crăciunul este iertare, speranţă, credinţă, este o legătură cu noi înșine. Iubiţi Crăciunul pentru ceea ce simbolizează, nu pentru ceea ce aveţi de câștigat de pe urma sa. Este momentul împăcării, al regretului sincer, al ușurării sufletului, al timpului petrecut cu cei dragi. Este momentul iubirii. “

În aceasta cred eu de Crăciun…

Sărbători fericite tuturor, pace, liniște și iubire.

Poezie 14: Metamorfoza

Scrijelind cu fir de nou


Tot ceea ce am uitat,

Am să mă fac diapazon

Al clinchetului tău uzat...



Am să mă sparg pentru lumină

În mii de răpitoare stele

Şi-apoi, doar pentru... vină,

Am să ţes... cuburi din ele...



Am să mă-ntind prin părul aspru

Al galbenului tău de miere,

Am să-ţi devin iubit sihastru

Al cerului tău plin de stele...



Am să fiu izvorul tău de sfere

Şi-n spaţii alb abstractizate,

Am să mă desfășor ca ele,

Prin puncte vid subliniate...



Am fost să fiu,

Am să mă scurg în timp,

Am fost eu totul,

Însă acum sunt doar… nimic.