joi, 1 mai 2014

Dansul ca eliberare

Exista, in fiecare dintre cei pe care ii cunoastem, o chestie ce aduce putin cu pasiunea. Ceva ce trezeste sentimente si simtiri de fluctuanta eliberare de oxitocina si adrenalina, ce provoaca fiori si trezeste diverse dorinte - sensibilitati sau animalitati, depinde de fiecare.

Nu sunt mare fan al show-rilor de talente, insa trebuie sa recunosc ca unele din numerele menite sa surprinda reusesc, intr-o masura onorabila, sa miste ceva la coarda sensibila. 

Incadrez aici o echipa de dansatori ale caror numere, desi la un moment dat lipsite de originalitate, au reusit sa schimbe o parere destul de cinica despre dans intr-una... umana, prin ceva simplu dar de efect: ATITUDINE.

Probabil ca multi au vazut clipurile, echipa se numeste DuoFlame si au participat la show-ul "Ukraine's got talent". Mai jos, numarul lor din preselectii.


Apoi a venit prima semifinala:


Si apoi finala, pe care poate ca ar fi castigat-o, daca le-ar fi iesit un element pe final, ratat la mustata. Trist.



Oricum, ceea ce a placut, atat mie, cat si probabil celor ce i-au sustinut pe parcursul show-ului, a fost atitudinea. A ajutat si faptul ca cei doi chiar formau un cuplu in viata reala, faptul ca dovedeau inclinatii actoricesti, dar si zambetele. Carisma, dom'le, ce sa mai.

Aceasta pe langa muzica aleasa pentru a sensibiliza.

Mie mi-au placut.



marți, 21 ianuarie 2014

Poezie 19: Frângere

Mă strâng.
Pe mine, în mine,
Cu tot cu braţele ce-mi par…
Prea scurte, prea… butucănoase.
Mereu mi-au părut
Lente, lipsite de expresie.
Așa că le strâng în mine,
Căci minele meu, sărmanul,
Le acceptă, mai întâi,  așa cum sunt.
Apoi le vopsește,
Le sculptează,
Le mai adaugă un deget sau două,
Până când reușesc,
Sărmanele mâini,
Să arate și ele
A aripi.
Nu sunt, însă, aripi ca toate aripile.
Nu au pene mari ori solzi.
Sunt niște aripi închise,
încleșate în măduva lor,
strânse precum vreo umbrelă pierdută,
o daltă cu ciocan.
Ori… fină broderie,
Gata să-mi acopere
Găurile sufletului.
De aceea mă strâng ocazional.
Pe mine.

În mine.

sâmbătă, 6 iulie 2013

Poezie 18: De dor

Precum un fir de colb spre goliciune,
Ori noapte spre strangere de suflet,
Se-mpacheteaza dor: cutii si cutiute.

Fiecare amintire se va eticheta
dupa moravul sau, ori nesupusa,
va inunda un ochi de poveste nespusa.

Asa se vrea el, dorul, o poveste:
Nu poate cere mai mult de nesupunere
Sau doar... ceva mai mult de-o palma stearsa de iubire.

El nu poate fi schitat mai mult de-un...
Punct. De-o sete. Nu poate fi fiinta,
ci doar vers. Un vers varsat spre suflet.

marți, 19 februarie 2013

Amintiri din facultate: "Take time"

Imi amintesc de primele ore de geometrie din facultate. Nu prea aveau treaba cu geometria, insa cel putin ascultam acel gen de povesti pe care un om... sa ii zicem putin "excentric" le mai innoada cateodata... adica la fiecare curs... In fine, pot spune ca am o colectie impresionanta de amintiri de pe atunci, insa recent am gasit un poem aruncat pe o ciorna ( Dumnezeu stie cum am ajuns sa o gasesc dupa atata vreme! ), semn ca ceva, pe atunci, m-a impresionat. Autorul este necunoscut.

Take Time to think-
It is the source of power.


Take time to play-
It is the secret of staying young.


Take time to read-
It is the foundation of wisdom.


Take time to pray-
It is the greatest power on earth.


Take time to love and be loved-
It is a God-given privilege.


Take time to be friendly-
It is the road to happiness.


Take time to laugh-
It is the music of the soul.



Take time to give- 
It is too short a day to be selfish.

Take time to work-
It is the price of succes.

Take time to do charity-
It is the key to heaven.

Cautand poemul pe internet ( pentru identificarea autorului), am gasit numeroase variante ale acestuia. Propun unele completari:


Take time to be quiet-
It is the moment to seek God.

Take time to be aware-
It is the opportunity to help others.


Take time to dream-
It is what the future is made of.



sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Curiozitati12: "Naturaletea simultanului" sau "Numere in surf"

Exista locuri si momente pe care spatiul si timpul le fac unice. Exactitatea cu care natura este construita este fabuloasa. Cu atat mai mult cand coincidentele numerice sunt de mari dimensiuni.

Propun, in acest sens, observarea unui fenomen intalnit pe coastele Indoneziei, loc preferat de pasionatii de surf pentru dificultatea trecerii prin aceste valuri simultane. Cum nu sunt neaparat fan al surfului, dar cu siguranta, un fan al numerelor, va invit sa priviti urmatorul clip ca pe o fascinanta descoperire numerica personala...


joi, 10 ianuarie 2013

Poezie17: Drum

Tu nu trebuia sa existi!
Nu pentru mine,
nu pentru pierderea eului,
nu pentru gustul pleoapelor mele...

Puteai sa existi pentru o harta,
pentru orice alt tarm de suflet,
insa nu pentru al meu,
caci acesta nu este pamantul fagaduintei
promis de vre-o ursitoare binevoitoare...

Pentru o floare ori poate pentru
oricare alta soapta, puteai sa te nasti din
lut, din tarana ori priviri oachese,
dar nu si pentru adancile mele regrete...

Cat de cruda este daruirea spre mine,
spre pierdere sau speranta,
cat de nemilos este jocul tau de cuvinte,
o hipnoza lovita de peretele ratiunii
varsate intr-un pahar pe jumatate plin...

Nu trebuia sa stai acolo,
in pragul usii, in calea zidului bine varuit
nu in drepta mea, ci a oricui altcuiva.

caci te-am facut licoare,
amestec de vin si de venin,
in scrum de muzica si patos,
iar tu, pe mine, doar... atat...







Poezie16: Necesitate

A trebuit sa se depene povestea,
Sa ia fiinta un inceput ori un sfarsit.

A trebuit sa gaseasca soarele
ata dentara pentru zambetul sau patetic.

A trebuit si vrabia sa se-ncurce
in versul sau atat de comic.

Au trebuit sa vada ei tot,
de parca nici nimicul, nici un vag ceva
nu le mai era de ajuns.

A trebuit sa incerce fiecare
sa-si masoare puterea cu timpul, cu fizica,
cu spasmele creatiei ori cu ei insisi,
de parca ar fi putut omul sa fie mai puternic
decat... acelasi om.

A trebuit fiecare sa se impleteasca
intr-o prea finita incompatibilitate,
cam trista, ce-i drept...

Au trebuit toti si toate sa incerce sa poata
si ei, si ele, ceea ce vine, de altfel, natural...

da, a trebuit, caci nici firul ierbii nu ar fi, altfel,
si el, atat de incercat de verde.