vineri, 5 februarie 2010
poezie 7: Timp pierdut
Ceasul ticaie in camera cea goala,
Caci numai el incearca sa m-asculte.
Nu mai e nimeni...odinioara
Ma-ntelegeau priviri marunte...
Iar timpul trece-atat de-ncet
Si ceasul ticaie in camera pustie...
Si vorbele-mi am sa regret,
Caci nu-i nimic,nimic n-o sa mai fie...
Ticaie-un suflet in surdina,
Un suflet gol in ora cea tarzie,
Eu tac acum in noaptea cea divina,
Caci tace ceasul in camera pustie...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu