vineri, 5 februarie 2010

poezie 7: Timp pierdut




Ceasul ticaie in camera cea goala,
Caci numai el incearca sa m-asculte.
Nu mai e nimeni...odinioara
Ma-ntelegeau priviri marunte...

Iar timpul trece-atat de-ncet
Si ceasul ticaie in camera pustie...
Si vorbele-mi am sa regret,
Caci nu-i nimic,nimic n-o sa mai fie...

Ticaie-un suflet in surdina,
Un suflet gol in ora cea tarzie,
Eu tac acum in noaptea cea divina,
Caci tace ceasul in camera pustie...

Niciun comentariu: