Sta palida si inghetata-n timp,
Iar ochii eii de marmura nu simt
Cantari,cand ei sfintesc al vanturilor cor...
Iar mantia ei de piatra alba,rece
Pe trupu-i curge in valuri visatoare...
Iar vara,prin calde zambete de soare,
In vise gandu-i se petrece...
Dar ea-i de piatra,piatra fara de vise,
Ce-ar vrea sa simta un suflet de muritor
Al carui vis de piatra,al carui vis de dor
Se va hrani mereu ...numai cu vise...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu